appello

(italiano)

Din verbul appellare, cu sensuri după franceză appel.

• AFI: /ap'pɛllo/

appello m., appelli pl.

1. apel, chemare
2. semnal de apel, strigare a catalogului
3. (jur.) apel, cerere

• postappello
• preappello

• appellabile
• appellante
• appellare
• appellativo
• appellatorio
• appellazione
• contrappello

Derivat regresiv din appellare.

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru appellare.

(Latina)

• adpello

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

appellō (infinitivul prezent appellāre, perfectul activ appellāvī, supinul appellātum)

1. a adresa, a vorbi (cuiva)

• appellatio

appellō (infinitivul prezent appellere, perfectul activ appulī, supinul appulsum)

1. a acosta