apleca

Din latină applĭcāre .

• AFI: /a.ple'ka/

1. (v.tranz. și refl.) a face să-și schimbe sau a-și schimba poziția (verticală) prin îndoire spre pământ; a (se) îndoi, a (se) înclina, a (se) pleca; (fig.) a (se) supune.

   Crengile se apleacă de rod.

2. (v.tranz.) (pop.) a alăpta.
3. (v.refl.) (fig.) a simți atracție, vocație pentru ceva, a înclina către ceva; a se preocupa de cineva sau ceva.

• 1: atârna, cădea, (se) coborî, (se) culca, (se) curba, (se) înclina, (se) încovoia, (se) îndoi, (se) lăsa, (se) pleca, (înv. și pop.) (se) povedi, (reg.) (se) poligni, (înv.) (se) închina

• (se) dezdoi, (se) îndrepta

• aplecare
• aplecat
• aplecăciune
• aplecător, aplecătoare
• aplecuș

• A i se apleca = a căpăta o indigestie; a-i veni greață

• DEX online