afuma
Aspect
Etimologie
Din latină affumare < adfummare.
Pronunție
- AFI: /a.fuˈma/
Verb
Conjugarea verbului (se) afuma | |
Infinitiv | a (se) afuma |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) afum |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) afume |
Participiu | afumat |
Conjugare | I |
- (v.tranz.) a expune un aliment la fum, cu scopul de a-l conserva.
- (v.ranz.) a umple cu fum un spațiu închis pentru a distruge sau a alunga vietățile dinăuntru.
- (v.intranz.) a scoate fum.
- (v.tranz. și refl.) a (se) acoperi cu un strat de fum; a (se) înnegri de fum.
- (v.tranz. tehn.) a da sticlei o culoare fumurie în procesul de fabricație.
- (v.refl.) (despre mâncăruri) a căpăta gust neplăcut de fum (când începe să se ardă).
- (v.refl.) (fig. fam.) a se îmbăta ușor; a se ameți.
Cuvinte derivate
cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
a expune la fum
|