De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din franceză adversaire < latină adversarius.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului
adversar
|
| m.
|
Singular
|
Plural
|
| Nominativ-Acuzativ
|
adversar
|
adversari
|
| Articulat
|
adversarul
|
adversarii
|
| Genitiv-Dativ
|
adversarului
|
adversarilor
|
| Vocativ
|
adversarule
|
adversarilor
|
- persoană care face concurență, care luptă împotriva altuia sau împotriva unei concepții, a unei idei; rival, potrivnic.
- (sport) partener de întrecere.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
concurent
- arabă: خصم (العربية) (xaṣm) m.
- armeană: ախոյան (հայերեն) (axoyan)
- bulgară: противник (български) (protivnik), еприятел (български) (neprijatel), съперник (български) (sǎpernik)
- catalană: adversari (català) m.
- cehă: protivník (čeština) m.
- chineză: 敵手 (中文), 敌手 (中文) (díshǒu), 對手 (中文), 对手 (中文) (duìshǒu)
- ebraică: יריב (עברית) m., אויב (עברית) m.
- engleză: adversary (English), opponent (English)
- finlandeză: vastustaja (suomi), vastapuoli (suomi), vihollinen (suomi)
- franceză: adversaire (français) m.
- galiciană: adversario (galego) m.
- germană: Gegner (Deutsch) m.
- greacă: αντίπαλος (Ελληνικά) (antípalos)
- islandeză: andstæðingur (íslenska) m.; óvinur (íslenska) m.
- italiană: avversario (italiano) m.
- japoneză: 敵 (日本語) (てき, teki), 相手 (日本語) (あいて, aite)
|
|
|
Referințe
