oracol
Variante
Etimologie
Din latină oraculum, italiană oracolo, franceză oracle.
Pronunție
- AFI: /o'ra.kol/
Substantiv
| Declinarea substantivului oracol | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | oracol | oracole |
| Articulat | oracolul | oracolele |
| Genitiv-Dativ | oracolului | oracolelor |
| Vocativ | oracolule | oracolelor |
- (în antichitate) răspuns profetic pe care, potrivit unor credințe, anumite divinități îl dădeau celor veniți să le consulte pentru a cunoaște viitorul; prevestire, prezicere, profeție; lăcașul unde se făceau aceste profeții.
- hotărâre dată de o persoană cu autoritate; sentință cu caracter infailibil; (p.ext.) persoană care dă această hotărâre.
Expresii
- A vorbi ca un oracol = a se exprima sentențios și enigmatic
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online