ondula

Din franceză onduler.

• AFI: /on.du'la/

1. (v.intranz.) a avea o mișcare ondulatorie, a se legăna ca udele apei; a se undui.

   Suprafața apei se ondulează.

2. a prezenta un contur sinuos; a șerpui; a se arcui.
3. (v.tranz.) a da unei benzi, unei table formă de valuri, de ondulații.
4. (v.tranz.) a face cârlionți; a bucla, a încreți părul.

   Și-a ondulat părul.

• 1: undui
• 4: (se) bucla, (se) cârlionța, (se) inela, (se) încreți, (rar) (se) zulufa, (prin Olt. și Munt.) (se) scârlionți

• ondulare
• ondulat
• ondulație, ondulațiune
• ondulă

• undui
• unduios
• unduire

• DEX online