nebunie
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ne.buˈni.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului nebunie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | nebunie | nebunii |
| Articulat | nebunia | nebuniile |
| Genitiv-Dativ | nebuniei | nebuniilor |
| Vocativ | nebunie | nebuniilor |
- pierdere a judecății din cauza unei boli mintale; demență, alienație mintală.
- lipsă de judecată dreaptă, de minte, de cumpănire; nechibzuință, nesocotință, prostie.
- neastâmpăr, zburdălnicie.
- faptă, vorbă etc. nesocotită, extravagantă, prostie; faptă de om nebun.
- (mai ales la pl.) faptă lipsită de seriozitate; năzbâtie, ghidușie, ștrengărie, năzdrăvănie, poznă.
Locuțiuni
- (loc.adv.) (fam.) La nebunie = foarte mult, enorm.
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online