magnetic
Etimologie
Din franceză magnétique, germană magnetisch.
Pronunție
- AFI: /mag'ne.tik/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului magnetic | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | magnetic | magnetici |
| Feminin | magnetică | magnetice |
| Neutru | magnetic | magnetice |
- (despre forțe, fenomene) care se referă la magnet sau la magnetism; (despre corpuri) care este feromagnetic, care poate fi magnetizat.
- (fig.) care exercită o influență profundă sau o atracție irezistibilă; care magnetizează.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online