[go: up one dir, main page]

Sari la conținut

muta

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : mută, múta, mutá, mutà

Etimologie

Din latină mūtāre.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
(se) muta
Infinitiv a (se) muta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) mut
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) mute
Participiu mutat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) mișca din locul în care se găsește și a (se) așeza în alt loc.
    Se mută dintr-un loc în altul.
  2. a (se) transfera dintr-un serviciu în altul.
    S-a mutat cu serviciul la Ploiești.
  3. (v.refl.) a se stabili (cu locuința) în alt loc, a-și schimba domiciliul.
    S-a mutat în alt oraș.
  4. (v.tranz.) (înv. și pop.) a înlocui, a schimba (cu altceva sau cu altcineva).
    Să-ți muți gândurile cu privire la...
  5. a schimba cursul, direcția.
  6. (la jocul de șah) a efectua o mutare.
  7. (argou, intl.) (v.tranz.) a ucide, a omorî.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Paronime

Expresii

  • (tranz.; fam.) A-i muta (cuiva) fălcile (sau căpriorii) = a-i trage (cuiva) o palmă cu putere, a lovi peste obraz
  • (iron.) A-i muta (cuiva) nasul din loc = a răspândi un miros greu, a duhni, a puți
  • A muta lemnele = a juca șah
  • A-și muta gândul = a se răzgândi, a renunța
  • (vulg.) Mută-ți curul!/fundul!/hoitul! = dă-te mai încolo!, pleacă de aici!


Traduceri

Etimologie

Din muta.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru muta.

Etimologie

Din mută.

Pronunție


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru mută.

Referințe





(italiano)

Etimologie

Probabil din verbul mutare.

Pronunție


Substantiv

muta f., mute pl.

  1. schimb, schimbare
  2. năpârlire
  3. costum de cauciuc pentru scafandri
  4. haită (de câini, lupi etc.)

Sinonime

Cuvinte derivate





(svenska)

Etimologie

Din suedeza veche muta.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
muta
c. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ muta mutor mutan mutorna
Genitiv mutas mutors mutans mutornas
  1. mită
    Hon gav tjänstemannen en muta.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate


Verb


Conjugarea verbului
muta
Activ Pasiv
Infinitiv muta mutas
Prezent mutar mutas
Perfect mutade mutades
Supin mutat mutats
Imperativ muta
Participiu
Prezent mutande, mutandes
Perfect mutad
  1. a mitui
    Han har mutat sig upp till sin chefspost.

Sinonime

Cuvinte derivate