mură

Vezi și : mura, Mura, múra, murá, můra

1. Din latină mora (pluralul, devenit sg., al lui morum, "mură").
2. Cuvânt autohton. Confer albaneză mullë.
3. Din italiană mura.

• AFI: /ˈmu.rə/

1. fructul comestibil, negru și lucios, al murului.
2. (reg.; mai ales la pl.) glandă, ganglion de la pieptul sau de la gâtul unor animale.
3. (mar.) manevră curentă prin care colțul de jos al unei vele se întinde spre proră; expresie folosită pentru a arăta poziția velierului în raport cu vântul.

• 1: (bot.) (reg.) pomiță
• 2: glandă, ganglion

• mur

• Mură-n gură = lucru (obținut) fără muncă, fără osteneală, de-a gata

Din mura.

• AFI: /muˈrə/

1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru mura.

• DEX online