trebui

Din slavă trĕbovati.

• AFI: /tre.bu'i/

1. (v.intranz.) a avea nevoie (de ceva); a fi nevoie (de ceva).

   Trebuie să mai fac un singur pas.

2. (v.tranz. unipers. și impers.) este necesar să..., este obligatoriu să..., se cere (neapărat) să...

   Trebuie să procedăm astfel...

3. (v.tranz. unipers. și impers.) a fi probabil sau posibil, a se putea presupune.

   Trebuie să fie coaptă poama.

• 1: cuveni, avea
• 2: se cădea, se cere, se cuveni, se impune, (înv. și pop.) căuta
• 3: fi, urma

• netribuitor
• trebuincios
• trebuitor

• (loc. adv.) Cum trebuie = așa cum se cuvine, cum se cade; bine.

• Așa-ți trebuie! = așa ți se cuvine, așa meriți
• Atâta i-a trebuit (ca să...) = asta a așteptat (ca să...)

• DEX online