afla

Din latină afflare.

• AFI: /a'fla/

1. (v.tranz. și intranz.) a lua cunoștință despre ceva; a căpăta informații, vești, noutăți despre ceva; a auzi o veste, o noutate etc.
2. (v.tranz.) a găsi, a descoperi (căutând sau întâmplător).
3. (v.refl.) a fi, a se găsi într-un loc, într-o poziție, într-o împrejurare oarecare; a fi, a exista în realitate.
4. (v.tranz.) (pop.) a descoperi, a inventa, a scorni.

• 1: găsi
• 2: descoperi, (fig.) răsufla
• 3: exista, fi, se găsi, (pop.) sta
• 4: inventa, consta

• absenta, lipsi

• aflare
• aflat
• aflător

• neaflat

• (fam.) A se afla în treabă = a se amesteca, a interveni într-o discuție sau într-o acțiune numai de formă, fără a aduce vreo contribuție
• Să nu se afle (ca) să... = (să) nu cumva să...
• Cum nu se (mai) află = care iese din comun; extraordinar
• (pop.) Nu se (sau unde se) află! = nu-i adevărat!

• DEX online