noutate
Etimologie
Din latină novitas, novitatem, franceză nouvelle (după nou).
Pronunție
- AFI: /no.uˈta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului noutate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | noutate | noutăți |
| Articulat | noutatea | noutățile |
| Genitiv-Dativ | noutății | noutăților |
| Vocativ | noutate | noutăților |
- însușirea de a fi nou.
- (concr.) lucru nou, de curând pus în circulație, de-abia descoperit etc.
- veste, știre recentă (și interesantă); novita, nuvelă.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online