surpa

Versiunea pentru tipărire nu mai este suportată și poate avea erori de randare. Vă rugăm să vă actualizați bookmarkurile browserului și să folosiți funcția implicită de tipărire a browserului.

Vezi și : surpă

română

Etimologie

Din latină *subrupare (< rupes).

Pronunție

AFI: /surˈpa/

Verb

Conjugarea verbului surpa
Infinitiv	a surpa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	surp
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să surpe
Participiu	surpat
Conjugare	I

(v.refl.) (despre maluri, povârnișuri etc.; la pers. 3) a se prăbuși prin măcinare; (despre ziduri, clădiri) a se dărâma, a se prăvăli, a se nărui.
(v.tranz.) a doborî la pământ; a nimici, ruina.
(v.tranz.) (fig.) a răsturna pe cineva dintr-o situație privilegiată; a submina, a săpa; (p.ext.) a desființa, a nimici, a lichida.
(v.refl.) (pop.) a se îmbolnăvi de hernie.

Cuvinte derivate

Traduceri

Etimologie

Din surpa.

Verb

forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru surpa.

Anagrame

Referințe

DEX '98 via DEX online