sorte

(corsu)

• sorta

Din franceză sortir.

• AFI: /'sortɛ/

1. a ieși

(français)

Din latină sŏrtem < sŏrs.

• AFI: /sɔʁt/

sorte f., sortes pl.

1. sort, tip, specie, soi, fel

   Je n'en veux pas de cette sorte.

2. manieră, mod, stil

   Faites en sorte de revenir vite.

• 1: espèce, genre
• 2: façon

• assortiment
• assortir

• de sorte que
• en sorte que
• faire en sorte
• toute sorte de
• toutes sortes de

(italiano)

Din latină sŏrs, sŏrtis.

• AFI: /'sɔrte/

sorte f., sorti pl.

1. soartă, destin

   Buona sorte!

• destino

• sortire

Derivat regresiv din sorta.

1. forma de plural pentru sorta.

Derivat regresiv din sortire.

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru sortire.

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario

(português)

Din latină sŏrtis.

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

sorte f., sortes pl.

1. soartă, destin
2. noroc, șansă, baftă

• 1: destino