[go: up one dir, main page]

Sari la conținut

ocurge

De la Wikționar, dicționarul liber
Versiunea pentru tipărire nu mai este suportată și poate avea erori de randare. Vă rugăm să vă actualizați bookmarkurile browserului și să folosiți funcția implicită de tipărire a browserului.

Etimologie

Din latină occurrere (după curge).

Pronunție

  • AFI: /o'kur.ʤe/


Verb


Conjugarea verbului
ocurge
Infinitiv a ocurge
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
'
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să ocurgă
Participiu ocurs
Conjugare III
  1. (v.intranz.) (înv.) a se întâmpla, a surveni.


Traduceri

Referințe