iris
 Vezi și : Iris, íris
|
Etimologie
Din fr. iris < lat. iris. Provine din gr. antică ἶρις (iris, "curcubeu").
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului iris | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | iris | irisuri |
| Articulat | irisul | irisurile |
| Genitiv-Dativ | irisului | irisurilor |
| Vocativ | ' | ' |
- (anat.) membrană circulară, colorată a ochiului, situată înaintea cristalinului, în mijlocul căreia se găsește pupila.
- diafragmă cu diametru variabil, folosită la instrumentele optice pentru a regla fasciculul de lumină care pătrunde în instrument.
Sinonime
- 1: (anat.) (pop.) arcul ochiului
Cuvinte apropiate
- irid-, irido-
- iridectomie
- iridiscopie
- iridiu, iridium
- iridocel
- iridodiagnostic
- iridodializă
- iridogramă
- iridolog
- iridologie
- iridomalacie
- iridoplegie
- iridoscop
- iridoscopie
- iridotomie
Vezi și
Traduceri
membrană colorată circulară a ochiului
|
|
Substantiv
| Declinarea substantivului iris | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | iris | iriși |
| Articulat | irisul | irișii |
| Genitiv-Dativ | irisului | irișilor |
| Vocativ | ' | ' |
- (Iris) nume dat mai multor specii de plante erbacee perene, cu frunze lungi în formă de sabie și cu flori mari, violete, albastre, albe sau galbene.
Sinonime
Cuvinte apropiate
Vezi și
Traduceri
plantă; floare
|
|