sturluiba
Romanian
editEtymology
editUnknown.
Verb
edita sturluiba (third-person singular present sturluibează, past participle sturluibat) 1st conj.
Conjugation
edit conjugation of sturluiba (first conjugation, -ez- infix)
infinitive | a sturluiba | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | sturluibând | ||||||
past participle | sturluibat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | sturluibez | sturluibezi | sturluibează | sturluibăm | sturluibați | sturluibează | |
imperfect | sturluibam | sturluibai | sturluiba | sturluibam | sturluibați | sturluibau | |
simple perfect | sturluibai | sturluibași | sturluibă | sturluibarăm | sturluibarăți | sturluibară | |
pluperfect | sturluibasem | sturluibaseși | sturluibase | sturluibaserăm | sturluibaserăți | sturluibaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să sturluibez | să sturluibezi | să sturluibeze | să sturluibăm | să sturluibați | să sturluibeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | sturluibează | sturluibați | |||||
negative | nu sturluiba | nu sturluibați |