efemina
Romanian
editEtymology
editBorrowed from French efféminer.
Verb
edita efemina (third-person singular present efeminează, past participle efeminat) 1st conj.
Conjugation
edit conjugation of efemina (first conjugation, -ez- infix)
infinitive | a efemina | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | efeminând | ||||||
past participle | efeminat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | efeminez | efeminezi | efeminează | efeminăm | efeminați | efeminează | |
imperfect | efeminam | efeminai | efemina | efeminam | efeminați | efeminau | |
simple perfect | efeminai | efeminași | efemină | efeminarăm | efeminarăți | efeminară | |
pluperfect | efeminasem | efeminaseși | efeminase | efeminaserăm | efeminaserăți | efeminaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să efeminez | să efeminezi | să efemineze | să efeminăm | să efeminați | să efemineze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | efeminează | efeminați | |||||
negative | nu efemina | nu efeminați |
Spanish
editVerb
editefemina
- inflection of efeminar: