măcina
See also: macina
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Inherited from Late Latin māchināre (“mill, grind”), a verb based on Latin māchina (“device, mill”), an early borrowing from Greek. Compare Aromanian matsin, mãtsinari, Italian macinare.
Pronunciation
[edit]Audio: (file)
Verb
[edit]a măcina (third-person singular present macină, past participle măcinat) 1st conj.
Conjugation
[edit] conjugation of măcina (first conjugation, no infix)
| infinitive | a măcina | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | măcinând | ||||||
| past participle | măcinat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | macin | macini | macină | măcinăm | măcinați | macină | |
| imperfect | măcinam | măcinai | măcina | măcinam | măcinați | măcinau | |
| simple perfect | măcinai | măcinași | măcină | măcinarăm | măcinarăți | măcinară | |
| pluperfect | măcinasem | măcinaseși | măcinase | măcinaserăm | măcinaserăți | măcinaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să macin | să macini | să macine | să măcinăm | să măcinați | să macine | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | macină | măcinați | |||||
| negative | nu măcina | nu măcinați | |||||