valență
Etimologie
Din franceză valence.
Pronunție
- AFI: /va'len.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului valență | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | valență | valențe |
| Articulat | valența | valențele |
| Genitiv-Dativ | valenței | valențelor |
| Vocativ | valență | valențelor |
- (chim.) mărime care indică capacitatea de combinare a elementelor și a radicalilor și care reprezintă numărul atomilor de hidrogen (sau de echivalenți ai acestuia) cu care se poate combina atomul elementului sau radicalul respectiv.
- forță de legătură între doi atomi ai unei molecule.
- (fig.) însușire, posibilitate (de dezvoltare).
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online