tip
Etimologie
Din franceză type < latină typus.
Pronunție
- AFI: /tip/
Substantiv
| Declinarea substantivului tip | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tip | tipuri |
| Articulat | tipul | tipurile |
| Genitiv-Dativ | tipului | tipurilor |
| Vocativ | tipule | tipurilor |
- obiect care reprezintă modelul pe baza căruia se produc alte obiecte de același fel; prototip.
- individ, exemplar, obiect, fenomen care întrunește anumite trăsături reprezentative, esențiale pentru un grup întreg de indivizi, de exemplare, de obiecte etc. de același fel.
- (spec.) personaj din literatură sau din artă care întrunește, în modul cel mai expresiv, trăsăturile, caracterele esențiale ale indivizilor din categoria (socială sau psihologică) pe care o reprezintă.
- totalitatea caracterelor distinctive fundamentale ale unui grup, ale unei familii, ale unei rase etc.
- caracter distinctiv; particularitate.
- soi, fel, gen, categorie.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului tip | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tip | tipi |
| Articulat | tipul | tipii |
| Genitiv-Dativ | tipului | tipilor |
| Vocativ | tipule | tipilor |
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online