ritm
Etimologie
Din neogreacă ριθμωσ (rithmós), franceză rythme < latină rhythmus.
Pronunție
- AFI: /ritm/
Substantiv
| Declinarea substantivului ritm | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ritm | ritmuri |
| Articulat | ritmul | ritmurile |
| Genitiv-Dativ | ritmului | ritmurilor |
| Vocativ | ritmule | ritmurilor |
- așezare simetrică și periodică a silabelor accentuate și neaccentuate într-un vers sau în proză ori a accentelor tonice într-o frază muzicală; cadență, tact; (p.ext.) efect obținut prin această așezare.
- vers.
- desfășurare gradată, treptată a unei acțiuni, evoluție mai rapidă sau mai lentă a unei activități, condiționată de anumiți factori.
- periodicitate a unei mișcări, a unui proces, a unei activități.
- mișcare regulată; tempo, cadență.
- repetare periodică a unor elemente de arhitectură sau de decorație, la o construcție.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online