reforma
 Vezi și : reformá, réforma, reformà, reformă
|
Etimologie
Din franceză réformer < latină reformare.
Pronunție
- AFI: /re.forˈma/
Verb
| Conjugarea verbului (se) reforma | |
| Infinitiv | a (se) reforma |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) reformez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) reformeze |
| Participiu | reformat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a schimba (în bine); a înnoi, a primeni o stare de lucruri, o concepție etc.; a face o reformă.
- A reforma ortografia.
- (v.tranz.) a scoate din uz o unealtă, o mașină etc.; a da la reformă datorită degradării totale sau parțiale.
- (v.tranz.) a scoate o persoană din evidența sau din serviciul armatei (ca inapt din punct de vedere fizic).
- (v.refl.) (înv.) a se forma din nou, a se reface.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
a schimba în bine printr-o reformă
Etimologie
Din reforma.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru reforma.
Etimologie
Din reformă.
Pronunție
- AFI: /reˈfor.ma/
Substantiv
- forma de singular articulat pentru reformă.