[go: up one dir, main page]

Etimologie

Din franceză résister < latină resistere.

Pronunție

  • AFI: /re.zi'sta/


Verb


Conjugarea verbului
rezista
Infinitiv a rezista
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
rezist
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să reziste
Participiu rezistat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a se împotrivi, a ține piept; a opune rezistență; a nu ceda la acțiunea unor forțe din afară; a nu se lăsa învins, a se ține tare.
    Au rezistat până la ultimul om.
    A reszistat bine până la sfârșitul cursei.
    O încălțăminte care rezistă mult.
    O haină care rezistă la tăvăleală.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe