rezista
Etimologie
Din franceză résister < latină resistere.
Pronunție
- AFI: /re.zi'sta/
Verb
Conjugarea verbului rezista | |
Infinitiv | a rezista |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
rezist |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să reziste |
Participiu | rezistat |
Conjugare | I |
- (v.intranz.) a se împotrivi, a ține piept; a opune rezistență; a nu ceda la acțiunea unor forțe din afară; a nu se lăsa învins, a se ține tare.
- Au rezistat până la ultimul om.
- A reszistat bine până la sfârșitul cursei.
- O încălțăminte care rezistă mult.
- O haină care rezistă la tăvăleală.
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a nu se lăsa învins
|