pleca

Din latină plicare.

• AFI: /pleˈka/

I.

1. (v.refl. și tranz.) a (se) înclina (într-o parte sau în jos), a (se) îndoi, a (se) încovoia, a (se) coborî, a (se) apleca.
2. (v.refl.) a se înclina în fața cuiva în semn de respect, de admirație, de devotament, de supunere; a se închina.
3. a (se) culca la pământ, a (se) răsturna.
4. (v.refl.) (despre aștri) a coborî (spre apus), a apune.

II.

1. (v.tranz.) a supune unei influențe, unei puteri; a subjuga.
2. (v.refl.) a ceda în fața unei forțe, a se supune.
3. (v.refl.) (pop.) a se îndupleca; a se milostivi.

III.

1. (v.intranz.) a se pune în mișcare pentru a se îndepărta (de un loc), a părăsi pe cineva sau ceva spre a se duce în altă parte; a porni.
2. (spec.) a porni într-o cursă sportivă.
3. a avea începutul, punctul de pornire; a lua ca ipoteză.

   Pleacă de la ideea că trebuie să reușească.

I.

• 1: apleca
• 4: apune

• sosi, veni

• apleca
• aplecare
• aplecat
• plecare
• plecat
• plecate
• plecător

• (tranz.) A-și pleca capul (sau fruntea, grumazul, genunchiul) = a (se) supune, a (se) umili
• A (nu) avea unde să(-și) plece capul (ori trupul, oasele) = a (nu) se (putea) odihni, a (nu) avea unde să se odihnească
• A(-și) pleca inima = a) a da ascultare păsului, suferințelor cuiva; b) a arăta smerenie, evlavie față de cineva; c) a (se) dedica, a (se) închina
• A(-și) pleca urechea = a) a asculta cu atenție, a lua în considerare; b) a da crezare vorbelor de nimic, bârfelilor
• A se pleca spre apus = (despre persoane și despre forța, gloria, prestigiul lor) a fi în declin

Din pleca.

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru pleca.

• DEX online