sprijin
Etimologie
Din slavă (veche) sŭprenženŭ.
Pronunție
- AFI: /ˈspri.ʒin/
Substantiv
| Declinarea substantivului sprijin | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | sprijin | sprijine |
| Articulat | sprijinul | sprijinele |
| Genitiv-Dativ | sprijinului | sprijinelor |
| Vocativ | sprijinule | sprijinelor |
- ceea ce servește să susțină, să sprijine, să prindă ceva (ca să nu cadă).
- (fig.) ajutor, asistență, ocrotire.
- (concr.) susținător, ocrotitor, sprijinitor.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online