sentință
Etimologie
Din franceză sentence < latină sententia.
Pronunție
- AFI: /sen'tin.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului sentință | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | sentință | sentințe |
| Articulat | sentința | sentințele |
| Genitiv-Dativ | sentinței | sentințelor |
| Vocativ | sentință | sentințelor |
- hotărâre, decizie a unui tribunal, pronunțată în primă instanță.
- hotărâre a unei comisii de arbitraj.
- (fig.) stigmatizare, oprobriu, blam.
- maximă, aforism, adagiu.
- deviză.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online