scrupul
Etimologie
Din franceză scrupule < latină scrupulum.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
Declinarea substantivului scrupul | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | scrupul | scrupule |
Articulat | scrupulul | scrupulele |
Genitiv-Dativ | scrupulului | scrupulelor |
Vocativ | scrupulule | scrupulelor |
- sentiment foarte dezvoltat al cinstei, al moralei, al corectitudinii, al datoriei, manifestat în acțiunile, în munca, în realizările cuiva.
Locuțiuni
- (loc.adj.) Fără (sau lipsit de) scrupul (sau scrupule) = (care se comportă, acționează) fără a ține seamă de nici un considerent moral în atingerea unui scop.
Expresii
- A-și face scrupule = a se frământa, a-și pune probleme de conștiință în fața unei dificultăți, a unei alternative
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online