memorie
Etimologie
Din latină, italiană memoria, franceză mémoire.
Pronunție
- AFI: /me'mo.ri.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului memorie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | memorie | memorii |
| Articulat | memoria | memoriile |
| Genitiv-Dativ | memoriei | memoriilor |
| Vocativ | memorie | memoriilor |
- proces psihic care constă în întipărirea, recunoașterea și reproducerea senzațiilor, sentimentelor, mișcărilor, cunoștințelor etc. din trecut.
- minte (considerată ca sediu al procesului de memorare).
- păstrare în amintire, reprezentare mintală, aducere-aminte, amintire.
- amintire pe care posteritatea o păstrează oamenilor iluștri sau evenimentelor de seamă.
- parte a calculatorului electronic în care se înregistrează instrucțiunile, cuvintele, valorile numerice etc. după o codificare prealabilă; memorator.
Locuțiuni
- (loc.adv.) Din memorie = din aducere-aminte, pe de rost.
Expresii
- În memoria cuiva (sau a ceva) = în amintirea..., spre aducere-aminte; ca omagiu
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online