medicină
Etimologie
Din latină medicīna ("arta vindecării"), forma feminină lui medicinus ("aparținând fizicii sau chirurgiei") < medicus ("un medic, un chirurg") < medeor ("(eu) vindec"). Confer italiană medicina, franceză médecine.
Pronunție
- AFI: /me.di'ʧi.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului medicină | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | medicină | medicine/medicini |
| Articulat | medicina | medicinele/medicinile |
| Genitiv-Dativ | medicinei/medicinii | medicinelor/medicinilor |
| Vocativ | - | - |
- știință care are ca obiect păstrarea și restabilirea sănătății și care studiază în acest scop procesele fizice, chimice și biologice ale vieții, structurile și funcțiile organismului, cauzele și mecanismele de producere a bolilor, precum și mijloacele de diagnosticare, tratare și prevenire a lor.
- facultate în care se studiază medicina.
- (înv. și reg.) medicament.
Sinonime
Cuvinte derivate
- medic, medică
- medica
- medical
- medicament
- medicamenta
- medicamentare
- medicamentat
- medicare
- medicat
- medicație
- medicinal
- medicinist
Cuvinte compuse
- medicină infantilă
- medicină internă
- medicină judiciară sau medicină legală
- medicină preventivă
- medicină veterinară
Cuvinte apropiate
Traduceri
știință care studiază mijloacele de prevenire și tratare a bolilor
|
|