lucrare
Etimologie
Din a lucra.
Pronunție
- AFI: /lu'kra.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului lucrare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | lucrare | lucrări |
| Articulat | lucrarea | lucrările |
| Genitiv-Dativ | lucrării | lucrărilor |
| Vocativ | lucrare | lucrărilor |
- acțiunea de a lucra și rezultatul ei; muncă, activitate.
- (înv.) muncă, activitate, efort pentru a realiza ceva.
- (concr.) lucru realizat printr-o muncă fizică sau intelectuală.
- studiu scris asupra unui anumit subiect; scriere, operă artistică sau științifică.
- (spec.) operație sau ansamblu de operații efectuate cu ajutorul mașinilor, utilajelor etc., precum și materialele și manopera respectivă, în vederea realizării, reparării, transformării etc.; sistem tehnic realizat printr-o astfel de operație.
- înfăptuire, realizare.
- (fig.) (rar) lucrătură.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
- A pune în lucrare = a începe executarea, a pune în practică
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online