lat

Din latină latus.

• AFI: /lat/

1. care are o lățime (relativ) mare.
2. (fam.) întins la pământ (fără simțire sau mort).

• lătăreț
• lătăuș
• lăți
• lățime
• lățiș

• (loc.adj.) Lat în spate (sau în spete) = bine legat, voinic.

• A spune vorbe mari și late = a spune vorbe pompoase, dar fără conținut
• (fam.) A fi lată (rău sau de tot), = se spune pentru a arăta că o situație a luat proporții grave, îngrijorătoare
• (fam.) A o face lată (rău sau de tot) = a) a petrece strașnic, a face un mare chef; b) a face (fără voie) o poznă, o gafă, o prostie
• A lăsa (pe cineva) lat = a) a bate (pe cineva) foarte tare (lăsându-l în nesimțire); b) a uimi, a impresiona puternic (pe cineva)

1. partea lată a unui obiect; lățime.

• un lat de palmă, un lat de mână

• (loc.adv.) De-a latul = în curmeziș.

• DEX '98 via DEX online