onoare

• onor

Din latină honor, honoris, franceză honneur, italiană onore.

• AFI: /o'no̯a.re/

1. integritate morală, probitate, corectitudine; demnitate, cinste.
2. reputație, prestigiu, faimă, vază.
3. mândrie, demnitate.
4. prețuire deosebită, considerație, respect, stimă.
5. favoare, cinste.
6. manifestare a stimei, a considerației pentru cineva, exprimată prin semne de cinstire, de respect; (p.ext.) (la pl.) ranguri, demnități.
7. (mil.; de obicei cu verbele „a da”, „a prezenta”; în forma onor) prezentarea armei în semn de salut la întâmpinarea unei autorități militare sau civile superioare, la paradă, la înmormântare etc.; semnal de goarnă care însoțește de obicei această prezentare.
8. (înv.; în forma onor) poziție socială, rang.
9. (la pl.) figură mare (damă, valet, rigă, as) la unele jocuri de cărți.

• câmp de onoare
• gardă de onoare
• panou de onoare, tablou de onoare, tabel de onoare
• cavaler de onoare, domnișoară de onoare
• doamnă de onoare, damă de onoare

• (loc.adj.) De onoare =
  • demn de încredere, cinstit, onest.
  • care angajează cinstea, demnitatea cuiva.
  • onorific.
• (loc.adj.) De onoare = de frunte, de cinste.
• (loc.adj. și adv.) În onoarea cuiva (sau a ceva) = (care se face) pentru a cinsti pe cineva (sau ceva).

• Pe cuvântul meu (sau tău etc.) de onoare sau pe onoarea mea, a ta etc. = formulă folosită pentru a întări o afirmație sau pentru a garanta respectarea unei promisiuni
• A face (cuiva) onoare = a servi (cuiva) spre laudă, spre fală; a onora
• (în formule de politețe) A avea onoarea să... (sau a...) = a avea cinstea să..
• A face (cuiva) onoarea să... (sau a...) = a face (cuiva) favoarea de a..., a face cinstea de a..., a socoti demn de..
• (fam.) Am onoarea (să vă salut), = formulă respectuoasă de salut
• Nu am onoarea = nu cunosc, nu știu
• Pentru onor! = comandă pentru darea onorului
• A face onorurile casei = a-și îndeplini îndatoririle de gazdă la o recepție, la un bal etc

• DEX '98 via DEX online