infirma
 Vezi și : infirmă
|
Etimologie
Din franceză infirmer < latină infirmare.
Pronunție
- AFI: /in.firˈma/
Verb
| Conjugarea verbului infirma | |
| Infinitiv | a infirma |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
infirm |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să infirme |
| Participiu | infirmat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a anula, a respinge, a declara nevalabil; a dovedi ca neadevărat, nefundat.
- (v.tranz.) a desființa un act (sau o măsură) ca fiind nelegal sau netemeinic; a invalida.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din infirma.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru infirma.
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online