infirm
Etimologie
Din franceză infirme < latină infirmus.
Pronunție
- AFI: /inˈfirm/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului infirm | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | infirm | infirmi |
| Feminin | infirmă | infirme |
| Neutru | infirm | infirme |
- care are o infirmitate; schilod, neputincios, invalid, beteag.
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului infirm | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | infirm | infirmi |
| Articulat | infirmul | infirmii |
| Genitiv-Dativ | infirmului | infirmilor |
| Vocativ | infirmule | infirmilor |
- persoană care are o infirmitate; schilod, neputincios, invalid, beteag.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din infirma.
Verb
- forma de persoana a I-a singular la prezent pentru infirma.
- forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru infirma.
Referințe
- DEX '98 via DEX online