interoga
Etimologie
Din franceză interroger < latină interrogare.
Pronunție
- AFI: /in.te.ro'ga/
Verb
| Conjugarea verbului interoga | |
| Infinitiv | a interoga |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
interoghez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să interogheze |
| Participiu | interogat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a pune cuiva întrebări insistente; a chestiona; (spec.) a pune întrebări unui martor sau unui inculpat, a supune la un interogatoriu.
- (v.tranz.) a examina, a chestiona un elev, un student, un candidat.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online