fus

Din latină fusus (cu unele sensuri după franceză fuseau).

• AFI: /fus/

1. unealtă de tors care servește la răsucirea firului și pe care se înfășoară firul pe măsură ce este tors, având forma unui bețișor lung și subțire, îngroșat la mijloc, cu capătul de sus ascuțit și cel de jos rotunjit și înțepenit într-o rotiță.
2. organ al mașinilor de tors, cu ajutorul căruia se răsucește și pe care se înfășoară firul.
3. nume dat unor părți ale mașinilor de țesut, de depănat etc. care seamănă la formă cu fusul.
4. nume dat unor părți de mașini, de instalații etc. care îndeplinesc funcția de arbore sau de osie.
5. porțiune cilindrică, conică sau sferică a unui arbore, a unui ax sau a unei osii, care se sprijină și se rotește într-un palier.
6. trunchiul unui copac de la bază până la vârf, fără crengi.
7. parte a unei coloane de arhitectură, cuprinsă între bază și capitel.
8. corpul drept al ancorei, fără brațe și fără inel.

• fusar

• fus sferic
• fus orar

• (loc.adj.) În fus = în formă de fus; fusiform.

Din germană Fuss.

• AFI: /fus/

1. (în industria pielăriei) unitate de măsură pentru piele, egală cu 929 cm; bucată de piele având această suprafață.

• DEX '98 via DEX online