fum
Etimologie
Din latină fumus.
Pronunție
- AFI: /fum/
Substantiv
Declinarea substantivului fum | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | fum | fumuri |
Articulat | fumul | fumurile |
Genitiv-Dativ | fumului | fumurilor |
Vocativ | fumule | fumurilor |
- suspensie de particule solide într-un mediu gazos, produsă în cursul arderii incomplete a materialelor combustibile (sau, artificial și intenționat, cu ajutorul unor substanțe chimice).
- (fig.) încețoșare, tulbureală, amețeală (provocată de alcool).
- cantitate de fum pe care fumătorul o trage dintr-o dată din țigară sau din pipă.
- (înv.) gospodărie, considerată ca o grupare în jurul vetrei; familie, casă.
- (fig.) (la pl.) îngâmfare; pretenții nejustificate, gărgăuni.
- canal cotit, în interiorul unei sobe, prin care circulă gazele calde înainte de a ieși pe coș.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online