duritate
Etimologie
Din franceză dureté < latină duritas, duritatis.
Pronunție
- AFI: /du.ri'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului duritate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | duritate | durități |
| Articulat | duritatea | duritățile |
| Genitiv-Dativ | durității | durităților |
| Vocativ | duritate | durităților |
- calitatea, însușirea de a fi dur, proprietate a unui material prin care se exprimă gradul de rezistență la zgâriere, străpungere, deformare.
- proprietatea unei ape de a conține săruri (de calciu și magneziu) peste limita admisă pentru o apă potabilă sau industrială.
- (atitudine, gest, vorbă plină de) asprime, severitate, violență, cruzime.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online