despuia

română

Din latină dispoliare.

Conjugarea verbului despuia
Infinitiv	a despuia
Indicativ prezent pers. 1 sg.	despoi
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să despoaie
Participiu	despuiat
Conjugare	I

(v.tranz. și refl.) a (se) dezbrăca în pielea goală.
(v.tranz. și refl.) a (se) desfrunzi; a lăsa sau a rămâne fără verdeață.
(v.tranz.) a-i lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda.
(v.tranz.) a jupui de piele.
(v.tranz.) (rar) a curăța de coajă; a coji.
(v.tranz.) a scoate dintr-o scriere, dintr-un dosar, dintr-o publicație etc. tot ce prezintă interes, dintr-un anumit punct de vedere; a excerpta.

A despuia scrutinul = a scoate din urnă și a număra voturile obținute într-o alegere