descuama

română

Din franceză desquamer < latină desquamare.

Conjugarea verbului (se) descuama
Infinitiv	a (se) descuama
Indicativ prezent pers. 1 sg.	'
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) descuameze
Participiu	descuamat
Conjugare	I

(v.refl.) (despre epidermă) a se coji în urma unei boli contagioase eruptive sau de piele.