cântar
Etimologie
Din turcă kantar.
Pronunție
- AFI: /kɨn'tar/
Substantiv
| Declinarea substantivului cântar | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cântar | cântare |
| Articulat | cântarul | cântarele |
| Genitiv-Dativ | cântarului | cântarelor |
| Vocativ | cântarule | cântarelor |
- nume dat mai multor instrumente care servesc la stabilirea greutății unui obiect sau a unei ființe, de obicei a unei mărfi.
- cântărire.
- Înșală la cântar.
- unitate pentru măsurarea greutăților folosită în trecut, a cărei valoare a variat în timp și pe regiuni.
Cuvinte derivate
Expresii
- A trage la cântar = a) a cântări (mult), a avea greutate (mare); b) a avea importanță
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online