aromă
Etimologie
Din franceză arôme < latină aroma.
Pronunție
- AFI: /a'ro.mə/
Substantiv
| Declinarea substantivului aromă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | aromă | arome |
| Articulat | aroma | aromele |
| Genitiv-Dativ | aromei | aromelor |
| Vocativ | aromă | aromelor |
- emanație a unor substanțe plăcut mirositoare (și cu gust plăcut); miros tare și plăcut; mireasmă, parfum.
- substanță care dă unui produs miros sau gust plăcut.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online