credință

Din latină * credentia.

• AFI: /kre'din.ʦə/

1. faptul de a crede în adevărul unui lucru; convingere, siguranță, certitudine.
2. (înv.) încredere (pe care o inspiră cineva).
3. fidelitate, devotament, statornicie față de cineva sau de ceva.
4. (reg.) logodnă.
5. speranță, nădejde.
6. convingere despre existența lui Dumnezeu; mărturisire a acestei convingeri prin respectarea prescripțiilor bisericești; religie, cult.

• credincer
• credincios
• credinți
• necredință
• încredința

• profesiune de credință

• (loc.adv.) în credință = într-adevăr.

• A-și mânca credința = a se comporta astfel încât nu mai inspiră încredere
• (înv.) A bea(sau a lua, a sorbi) credință (sau credința) = a gusta din mâncărurile servite domnitorului pentru a-l încredința că nu sunt otrăvite

• recitând

• DEX '98 via DEX online