care

Din latină qualis.

• AFI: /'ka.re/

I. (pronume relativ; are rol de conjuncție, ca element de legătură între propoziția regentă unde se află numele căruia îi ține locul și propoziția subordonată)

1. introduce propoziții atributive

   Cartea pe care trebuia să ți-o aduc am pierdut-o.

2. introduce propoziții atributive circumstanțiale:
   1. cu nuanță finală

      Să ia călăuză din sat, care să le arate drumul.

   2. cu nuanță condițională

      Ce holeră ar fi aceea care i-ar lăsa neatinși pe oamenii mei?

3. (cu valoare de pronume demonstrativ) cel ce, cine; acela..., ce...
4. (cu sens neutru) ceea ce
5. (cu valoare de pronume nehotărât):
   1. fiecare

      Le porunci să meargă care pe unde va putea.

   2. (în corelație cu sine însuși exprimă ideea de opoziție sau de distribuție) unul... altul, acesta... acela..., parte... parte...

II. (pronume interogativ, folosit pentru a afla despre cine sau despre ce este vorba ori în ce fel se prezintă o ființă sau un lucru)

1. folosit pentru a afla despre cine sau despre ce este vorba

   Care n-a înțeles întrebarea?

2. introduce propoziții interogative indirecte

   L-a întrebat care îi place mai mult.

3. cu valoare de adjectiv interogativ

   Care om nu ține la viața lui?

1. (loc.conj.) După care = după aceea
2. (loc.conj.) Care va (sau vra) să zică = ceea ce înseamnă, prin urmare

• (Să) nu care cumva = nu cumva să...
• Nu care cumva... ? = (oare) nu cumva... ?
• Care (mai) de care = unul mai mult (sau mai tare) decât altul, pe întrecute
• Care alta? = ce altceva?
• Care pe care? = care din doi e mai tare?

• DEX '98 via DEX online