coral

Din germană Koralle < latină corallus.

• AFI: /koˈral/

1. (Corallium rubrum) animal din încrengătura celenteratelor, cu schelet calcaros roșu sau alb.
2. bijuterie confecționată din scheletul acestui animal.

• 1: (zool.) mărgean

• coralealbe
• coralitate
• coraliu

• corai
• coralgal
• corali-
• coralian
• coralier
• coralifer
• coraliform
• coraligen
• coralin
• coralină
• coralivor
• coraloid

Din franceză choral.

1. de cor, pentru cor.

   Cântec coral.

   Muzică corală.

• corală

• cor

1. (în biserica protestantă) cântec religios pe mai multe voci.
2. compoziție pentru orgă pe tema unui cântec liturgic.

• cor

• DEX online

(English)

Din franceza veche coral (astăzi corail),care provine din latină corallium < greacă antică κοράλλιον (korállion).

• AFI: /'kɔrəl/
• AFI: /'kɒrəl/

coral, (nenumărabil și numărabil; pl. corals)

1. (nenumărabil, zool.) coral
2. (numărabil) colonie de corali
3. culoarea coralului, corai, coraliu

   culoarea coralului:

• atoll
• barrier reef
• Great Barrier Reef

coral (necomparabil)

1. de coral
2. corai, coraliu

• Dictionary.com
• Wiktionary

(português)

Inevitabil din latină corallium < greacă antică κοράλλιον (korállion).

• AFI: /ku'ɾaɫ/ (Portugalia)
• AFI: /ko'ɾaw/ (Brazilia)

coral m., corais pl.

1. (zool.) coral
2. culoarea coralului, corai, coraliu

   culoarea coralului:

Din coro + -al.

1. coral
2. corai, coraliu

• coro

coral m., corais pl.

1. (rel.) coral

• Wikcionário

(español)

Inevitabil din latină corallium < greacă antică κοράλλιον (korállion).

• AFI: /ko'ɾal/

coral m., corales pl.

1. (zool.) coral
2. (bot.) gen de plantă, cu flori de un roșu aprins (Kennedia coccinea)

Din coro + -al.

1. coral

• coro

coral m., corales pl.

1. (rel.) coral

• Wiktionary