coccola

(italiano)

Din latină coccum < greacă antică κόκκος (kókkos).

• AFI: /'kɔkkola/

coccola f., coccole pl.

1. fructele ienupărului
2. (p. gener.) bacă
3. (fam.) îmbrățișare, mângâiere, alinare

• 2: bacca

• coccolare

Derivat regresiv din coccolare.

1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru coccolare.
2. forma de persoana a II-a singular la singular imperativ pentru coccolare.