лев
(русский)
Etimologie
Din proto-slavă *lьvъ < proto-indo-europeană *lewo-. Înrudit cu bielorusă леў, bulgară лъв, cehă lev, poloneză lew, sârbo-croată лав/lav, slovacă lev, slovenă lev, ucraineană лев.
Pronunție
- AFI: /lʲef/
Substantiv
лев (lev)
| m. | Singular | Plural |
|---|---|---|
| Nominativ | лев | львы |
| Genitiv | льва | львов |
| Dativ | льву | львам |
| Acuzativ | льва | львов |
| Instrumental | львом | львами |
| Prepozițional | льве | львах |
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Etimologie
Substantiv
лев (lev)
- (ec.) lev
| m. | Singular | Plural |
|---|---|---|
| Nominativ | лев | львы |
| Genitiv | льва | львов |
| Dativ | льву | львам |
| Acuzativ | лев | левы |
| Instrumental | львом | львами |
| Prepozițional | льве | львах |