înhăța

română

Etimologie

Din în- + haț.

Pronunție

AFI: /ɨn.hə'ʦa/

Verb

Conjugarea verbului înhăța
Infinitiv	a înhăța
Indicativ prezent pers. 1 sg.	înhaț
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să înhațe
Participiu	înhățat
Conjugare	I

(v.tranz.) a apuca (pe cineva sau ceva) cu violență, repede și pe neașteptate; a înșfăca.

Cuvinte derivate

înhățare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

hâțâni

Referințe

DEX '98 via DEX online

Adus de la „https://ro.wiktionary.org/w/index.php?title=înhăța&oldid=717616”